Nu aș putea s-adun cuvinte de iubire
Căci ceea ce simt pentru tine
E mai mult decât pot eu scrie
Și ar rămâne dincolo de ele!
O rază de speranță mi-ai apărut în cale,
O mână-ntinsă într-un neant adânc,
O dulce mângâiere mi-ai fost cu ale tale
Sincere cuvinte, ce m-au ajutat să urc.
Pe trepte și cu timpul de mână
Mi-ai redat puterea de-a visa
Ridicându-mi iar privirea spre frumoasa lună
Și curajul de-a-mi alege înc-odată steaua mea.
Și uite-așa priveam spre cer,
Căci te simțeam mult mai aproape
Și-alegeam mereu să sper
Că doar pașii pot a ne desparte…
Ai trecut de timp și spațiu,
Chiar de norme sociale,
Și-ai pătruns atât de viu
În a-mi inimii cale!
Tainice suspine ne-nsoțeau adesea,
Ne purtam ca doi copii,
Simțămintele trecând în tăcerea
Celor din urmă clipe târzii…
A fost de ajuns un simplu joc
Pentru a aprinde o scânteie,
Ca mai apoi să simțim un foc,
Puternic, fierbinte, de iubire.
Și astfel clipele s-au transformat
În momente în doi, de nedescris,
În trăirea sentimentului curat
Ce ne ducea într-o lume de vis.
O lume doar a noastră, fără ceas
În care-am îndrăznit să ne aventurăm
Pentru a face un lung popas
În a inimii loc să stăm…
Și-am stat și poate vom rămâne…
Fără să ascultăm ale tic, tac
Ce-anunță timpul neoprit de mâine.
Însă ”tu” și ”eu” oare unde zac?
”Eu” este aici și iubește!
Dorește acea clipă eternă
Desprinsă parcă dintr-o poveste
Alături de ”tu”, sub clar de lună.
”Tu” este în lume, nu departe!
Într-o inimă caldă ce-l va păstra
Orișiunde pașii o să-l poarte,
Și de totul ar uita…
Dar iubirea ce acum unește
Acel ”tu” și ”eu” în ”noi”,
Va rămâne veșnică, va crește
De nu vom fi niciodată doi…
Ea va fi aprinsă, înălțată către cer
Celui ce ne-a oferit-o în dar.
Și privind mereu spre El,
Vom iubi cu-același har.
Acum e timpul pentru ”va urma”.
Nu putem opri ceasul, deși ne-o dorim,
Însă avem clipa și amintirea
Acelei povești, a ceea ce simțim.
Un zâmbet larg mă cuprinde
Atunci când mă gândesc la tine,
Și în suflet o dorință mi se-aprinde
De-a zâmbi și tu ca mine!
Oriunde-am fi, eu încă sper
Să nu uităm de-acel ”odată”.
Dar totul se-nvăluie într-un mister
Când spui: ”nu se știe niciodată!”
Lasă un comentariu