Nu aș putea s-adun cuvinte de iubire

Căci ceea ce simt pentru tine

E mai mult decât pot eu scrie

Și ar rămâne dincolo de ele!

O rază de speranță mi-ai apărut în cale,

O mână-ntinsă într-un neant adânc,

O dulce mângâiere mi-ai fost cu ale tale

Sincere cuvinte, ce m-au ajutat să urc.

Pe trepte și cu timpul de mână

Mi-ai redat puterea de-a visa

Ridicându-mi iar privirea spre frumoasa lună

Și curajul de-a-mi alege înc-odată steaua mea.

Și uite-așa priveam spre cer,

Căci te simțeam mult mai aproape

Și-alegeam mereu să sper

Că doar pașii pot a ne desparte…

Ai trecut de timp și spațiu,

Chiar de norme sociale,

Și-ai pătruns atât de viu

În a-mi inimii cale!

Tainice suspine ne-nsoțeau adesea,

Ne purtam ca doi copii,

Simțămintele trecând în tăcerea

Celor din urmă clipe târzii…

A fost de ajuns un simplu joc

Pentru a aprinde o scânteie,

Ca mai apoi să simțim un foc,

Puternic, fierbinte, de iubire.

Și  astfel clipele s-au transformat

În momente în doi, de nedescris,

În trăirea sentimentului curat

Ce ne ducea într-o lume de vis.

O lume doar a noastră, fără ceas

În care-am îndrăznit să ne aventurăm

Pentru a face un lung popas

În a inimii loc să stăm…

Și-am stat și poate vom rămâne…

Fără să ascultăm ale tic, tac

Ce-anunță timpul neoprit de mâine.

Însă ”tu” și ”eu” oare unde zac?

”Eu” este aici și iubește!

Dorește acea clipă eternă

Desprinsă parcă dintr-o poveste

Alături de ”tu”, sub clar de lună.

”Tu” este în lume, nu departe!

Într-o inimă caldă ce-l va păstra

Orișiunde pașii o să-l poarte,

Și de totul ar uita…

Dar iubirea ce acum unește

Acel ”tu” și ”eu” în ”noi”,

Va rămâne veșnică, va crește

De nu vom fi niciodată doi…

Ea va fi aprinsă, înălțată către cer

Celui ce ne-a oferit-o în dar.

Și privind mereu spre El,

Vom iubi cu-același har.

Acum e timpul pentru ”va urma”.

Nu putem opri ceasul, deși ne-o dorim,

Însă avem clipa și amintirea

Acelei povești, a ceea ce simțim.

Un zâmbet larg mă cuprinde

Atunci când mă gândesc la tine,

Și în suflet o dorință mi se-aprinde

De-a zâmbi și tu ca mine!

Oriunde-am fi, eu încă sper

Să nu uităm de-acel ”odată”.

Dar totul se-nvăluie într-un mister

Când spui: ”nu se știe niciodată!”